În 2013 lucrurile au luat o turnură neașteptată pentru mine și am pus bazele lotului Carp United, împreună cu Mihai Pripon – Mitanu, partenerul meu până la ora actuală. Cred că a fost una dintre cele mai inspirate mutări făcute vreodată. Am reușit să strângem niște pescari tineri în lot și în primul an de la înființare am ocupat locul trei la campionatul național. Cred că, dacă nu era o singură manșă, unde șansa și norocul pot avea un rol important, rezultatul ar fi fost altul. Totuși nu era rău pentru un lot nou format, cu oameni care nu mai pescuiseră împreună vreodată. În 2014 a început ceea ce eu numesc cea mai bună perioadă din cariera mea de pescar de crap. Am reușit să pun pe picioare un lot foarte bun, cu pescari experimentați și, cel mai important, foarte versatili. Acești pescari se puteau adapta oricăror condiții de pescuit, fie că vorbeam despre pescuit viteză la ciortan cu groundbait, fie că vorbeam despre pescuit la intercepție sau la crap mare cu boilies.

Tot în 2014 l-am cunoscut și pe Gheorghe Clampa, zis Culiță, un om de bază al lotului, cu care am legat o foarte frumoasă relație de prietenie. Am reușit să câștigăm campionatul național în 2014 și în ce fel… Am câștigat toate cele trei sectoare, am reușit un 1-1-1 senzațional și am ocupat toate cele trei locuri ale podiumului individual. Pentru mine deja era al treilea titlu de campion național și nici că se putea mai bine de atât. Am mers la Campionatul Mondial în Italia, pe lacul Pietrafita, același lac pe care pescuisem în urmă cu trei ani cu lotul NextGen la același campionat mondial. Din păcate, nu am reușit să facem mare lucru, deoarece am luat-o de la capăt cu zig rig-ul. Mulți dintre membrii lotului Carp United nu știau cu ce se mănâncă zig rig-ul și, cum era de așteptat, ne-a fost foarte greu. Mai mult de atât, organizarea a fost foarte slabă, ne-au înghesuit foarte mult, aproape că eram ca la staționar. Acest lucru s-a întâmplat din cauza numărului mare de echipe participante. Rezultatul a fost foarte slab, dar acest lucru nu m-a afectat foarte mult. Se zice că ce nu te omoară te face mai puternic.

2014 și 2015 au fost doi ani foarte reușiți și din punctul de vedere al concursurilor private câștigate. Împreună cu Mihai am reușit un tur de forță și am câștigat cinci locuri întâi la general, consecutiv, pe cinci bălți diferite. De asemenea, în 2015 a urmat al patrulea titlu de campion național pentru mine și al doilea consecutiv pentru lotul Carp United. De asemenea, am urcat și pe podium la individual, ocupând locul doi. La acel campionat național am reușit și două recorduri all time pe balta Corbu. Cea mai mare cantitate de pește prinsă vreodată pe sectorul B și cea mai mare cantitate prinsă de un lot la un campionat național. Dar ce avea să urmeze pentru mine depășea cu mult și cele mai frumoase visuri. În 2015, campionatul mondial s-a ținut în Spania pe râul Ebro. De la început mi-a plăcut ideea de a pescui pe râul Ebro și am avut o oarecare presimțire că va ieși bine. Știam că o să fie pe stilul nostru, pescuit clasic pe fund, fără zig rig și alte minunății. Am fost să ne antrenăm și am prins foarte bine, chiar neașteptat. Mulți români ne-au sfătuit să mergem să pescuim cu pelete, dar am refuzat categoric acest lucru. Am considerat că, oricât de bună ar fi o peletă, nu poate bate un boilies bun, echilibrat din punct de vedere nutritiv. Am avut o idee foarte bună la vremea respectivă, și anume să scot o parte din făina de pește pe care o conținea boiliesul meu și să o înlocuiesc cu făină de pește din care erau alcătuite peletele. Am găsit această făină la o firmă mare care producea pelete și am încercat să păstrez aceeași valoare nutritivă, pentru a nu schimba echilibrul boiliesului 220v. Am reușit acest lucru și a ieșit un boilies care se pare că era pe placul crapilor din Ebro. Asta cred că a fost marele nostru avantaj la acel campionat mondial. Din păcate, organizarea a fost destul de slăbuță și grilele au fost foarte dezechilibrate din cauza structurii malurilor. Au fost foarte multe capete pe același sector, sectoare împărțite în două pe diferite zone ale lacului, arbitrii care habar nu aveau să cântărească etc. Din fericire, am tras o grilă cu capăt de baltă, în zona barajului din Caspe. Acolo am pescuit eu cu Mihai și am reușit imposibilul. După trei zile de pescuit în care am dormit fix trei ore am reușit să câștigăm balta și să ne adjudecăm titlul de campioni mondiali la individual. Am reușit să depășim 71 de echipe, lucru foarte greu de realizat la un campionat mondial. Să nu uităm că acolo te întreci cu cei mai buni din lume, nu ești la un simplu concurs privat unde cunoști majoritatea echipelor și valoarea standurilor pe care pescuiesc. Am reușit și un loc patru la general pe echipe, ceea ce ne-a dat speranțe și ne-a arătat că suntem pe drumul cel bun. 2015 a fost anul în care mi-am împlinit visul de a deveni campion mondial în acest sport. Chiar țin minte cu un an în urmă, în timpul festivității de premiere de la CM din Italia, că le-am promis lui Mihai și lui Cristi Mitrea că o să urc și eu la un moment dat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului mondial. Dar nu mă așteptam să se întâmple așa de repede. Nu există senzație mai frumoasă în lume decât atunci când îți cântă imnul național și sute de persoane te aplaudă. Credeți-mă!

 

2016 urma să fie un an la fel de bun ca și 2015. Am reușit să câștigăm din nou campionatul național și deja era al treilea an consecutiv pentru lotul Carp United. Pentru mine era deja titlul cu numărul cinci, care a fost acompaniat de un titlu de campion național la individual. Împreună cu Mihai am reușit să câștigăm balta de pe sectorul B, o premieră absolută. Anul acesta campionatul mondial avea să se țină în Franța, pe o baltă nouă, special concepută pentru acest CM. Imediat ce am ajuns pe lac, la antrenament, ne-am dat seama că iar o să avem de-a face cu zig rigul. Numai că acum eram mult mai pregătiți, cea mai mare parte a pescarilor din lot având de-a face cu această tehnică în cadrul CM-ului din Italia. Am avut iar un mic avantaj în ceea ce privește nada folosită. În timpul antrenamentului am observat că funcționează foarte bine boiliesul de krill sau boiliesul cu multe extracte naturale pe bază de crustacee. Faptul că pot adapta boiliesul în funcție de lacul pe care pescuiesc îl consider un avantaj atât pentru lacurile din țară cât mai ales pentru cele din afară. Am mers la campionatul mondial și, după 72 de ore de muncă și emoții, am reușit să ocupăm locul trei și să aducem acasă medalia de bronz. Din 2007 nu am mai avut un rezultat așa bun pe echipe în afară țării. Această medalie era rezultatul celor trei ani de muncă, eforturi și sacrificii pe care fiecare membru din echipă le-a făcut. Nu cred că se putea mai bine. Totuși un singur pește de 7 kg pe sectorul A ne-ar fi adus titlul de campioni mondial. Dar trebuie să ne mulțumim cu ce avem și poate la un moment dat va veni și acel moment când titlul absolut pe echipe va fi al nostru.